"O lume pe dos" -Teatrul inimii

Mi-am permis in cele din urma sa astern cateva randuri despre o piesa pe care imi doream demult sa o vizionez insa am reusit abia acum doua zile si a meritat asteptarea deoarece s-a dovedit a fi un spectacol desavarsit .Nu indraznesc sa o numesc cronica ci doar niste impresii.

Este o piesa marcanta si bine definita ce prezinta o dramaturgie aparte in trei acte. Trei puneri in scena moderne ce exprima o aliura nu prea formala insa nici prea informala . Imbina realitatea cu fantasmul usor prelucrat, pentru a se potrivi . Niste scurte relatari dramatice insa umoristice din viata unor persoane ce isi marturisesc si trecutul si prezentul ,viitorul putand fi lasat in voia imaginatiei de mintea fiecaruia. Este o piesa ce poate fi inteleasa de catre majoritatea varstelor trecute de adolescenta.
Este admirabil modul in care actorii se muleaza in rolul lor si este o adevarata placere culturala si mintala sa intelegi piesa in esenta. Primul act este Preludiu si Liebestod ce il aduce in ochii spectatorilor pe Tudor Chirila care isi domina rolul cu o interpretare profunda si marcanta.Acesta se joaca cu subintelesul cuvintelor dand astfel mintii placerea de a le devora.

Un limbaj modern strabate aerul piesei si il duce intr-un punct analist al spectatorului ce-si ia libertatea de a digera si de a contempla asupra sa. Prezinta o batalie interioara intre mintea si spiritul sufletului unui artist ce nu isi poate gasi un loc anume al lui. Artistul ce incearca din rasputeri sa gaseasca un refugiu, un moment de fericire ce il poate ajuta in a se adapta cu propria-i personalitate .Un amalgam intre un orgoliu si o batalie interioara ,batalie dusa cu un alter-ego;batalie ce trebuie a desemna un castigator fiind pusa intr-o lumina obscura pe un fundal muzical lent insa abrupt ca pe o partie a launtricului omenesc.

A doua parte detine un mix intre ironie ,umorul sortii si dragostea inselatoare aducand in prim -plan un joc al casniciei ce contine un spirit ludic aparent inofensiv insa totodata ucigas al interiorului.O poveste dusa la extrem ce se transforma in tragism spre sfarsit asa cum era de asteptat.


Ultimul act este acaparat de prezenta impunatoare a Iarinei Demian. O actrita ce-si pune in evidenta unicitatea si regia "mintii" sale, impecabil de abila si creativa .O persoana ce isi alege subiectivitatea in locul obiectivitatii,ce aduce in fata publicului o altfel de nota psihologica, insa totodata umoristica ,o perspectiva asupra vietii, asupra obiectelor prin prisma unei anumite varste.
Piesa "O lume pe dos", desi pare pe dos contine chiar o doza de verticalitate, avand capacitatea de a spune mai multe decat cuvintele si de a conta mai mult decat faptele . Este o lume a psihicului, a perspectivei ,a launtrului ce reliefeza interiorul intr-o masura puternica ,intr-un mod in care exteriorul nu a reusit sa o faca;ce pune accent pe capacitatea de a intelege si de a interpreta mult mai bine interiorizarea decat paravanul insasi. Aparitia lui Tudor Chirila in postura usor travestita, umorizeaza si creeaza o altfel de atmosfera ce absoarbe aerul introvertit si dogmatic ce se pierduse prin incapere. O complicitate perfecta si simbiotica fara rateuri sau omisiuni.

Este un succes .Este o lume vazuta in profunzime,cu ochii larg deschisi, e ca si cum ai avea un infrarosu al mintii ce iti permite sa patrunzi dincolo de paravanul "materialului " brut .

Mi-e dor uneori...

"Mi-e dor sa-mi fie dor de o imbratisare, de-un sarut, de-un “Te iubesc”. Mi-e dor de clipele in care iubeam, fie si fara rost, fara speranta, coplesita de dor, innebunita de dorinta. Cand imi inabuseam lacrimile in capul pieptului si visam ca poate voi fi iubita. Mi-e dor sa tanjesc dupa un prim sarut sau o prima noapte de amor. Imi lipsesc clipele in care fixam cu privirea ore in sir telefonul, in care imaginam scenarii, le stergeam, le refaceam. Mi-e dor de bucuria de a iubi cu inocenta si prostie, de a crede ca dragostea dureaza vieti de-a randul. Mi-e dor sa-mi pierd respiratia in privirea lui, sa plang de fericire si nerabdare si sa ma las purtata de vis.

Imi lipsesc vremurile in care credeam cu tarie ca pot modifica geografia planetei in numele iubirii. Si pot muta muntii si pot sterge anii si pot uita si iubi oricum si oriunde. Mi-e dor de mine, cea care credea si putea. Care isi tinea pleopele deschise la ceas tarziu in noapte pentru a profita de cele cateva ore pe care iubirea mi le daruia.

Ma simt un cub de gheata. Nu simt nimic. Nici bucurie, nici durere, nici suspans. Imi port existenta taraganat, fara a mai astepta nimic, fara a mai visa ceva, fara a ma teme ori a ma bucura de cineva.

Nu ma las atinsa de cuvinte reci ori calde deopotriva. Mi s-a spus ca trebuie sa fiu mai tare, sa nu iau in serios orice nimic (mi-ai facut rau, dragul meu), iar acum, fara placere, n-as mai plati doi bani pentru nimic. Dar as da toate bogatiile lumii sa stiu macar ca voi mai trai, fie si numai pentru o clipa, fie si peste o suta de ani, dulcele fior al iubirii.

Iubirea mi-a devenit matematica, cerebrala. Scanez, calculez, aproximez si renunt. Ar fi prea mult de munca pentru a castiga poate o dragoste. Munca cere timp, timpul e pretios, asa ca renunt de la bun inceput si sper ca cineva imi va oferi dragostea degeaba."



http://www.youtube.com/watch?v=DMGGtcUeR1Y&feature=player_embedded

Tectonica sentimentelor .Teatrul inimii.

A fost un spectacol desvarsit. O intindere placuta un spectacol plin de incarcatura emotionala ,sentimentala ,ce dezvalui un joc murdar pus la cale de o femeie realizata pe plan profesional ce incearca sa se realizeze si pe plan emotional insa tentativa sa nu reuseste din cauza jocului de orgolii in care se afunda pe zi ce trece .O lupta dusa intre patru femei ce incearca sa cucereasca fiecare prin ceva barbatul ce devine ca fiind o miza a luptei lor . In joc se pun speranta lipsita insa din peisaj pana la final ,dragostea pura insa si dragostea abjecta si murdara de ganduri .In incercarea de a-si depasi conditia umila 2 dintre femei ,ce aveau ca meserie prostitutia subiect vast in cotidian de astazi . Actiunea se petrece in intimitatea unor cadre restranse in inima Parisului in zilele noastre ,o lume rafinata,scumpa in care putini isi permit luxul sa duca o viata modesta. Personajele provin din Romania aceasta tara a prejudecatilor a dragostei ce se risipeste cu zi ce trece.
Decorul este redus ,este esential insa suficient pentru a putea reliefa quintesenta piesei.Aceasta piesa este asemuita placilor tectonice ale pamantului ce se misca asemeni sentimentelor la fel ca si dragostea.Se misca insa niciodata nu se isi reiau pozitia initiala t .Odata cu trecerea timpului trec prin faze ce le dizloca astfel totul se schimba .
Actiunea in profunizmea ei trateaza incertitudinea unei femei de succes ce cauta in strafundul relatiei sale cu barbatul ce se presupunea a fi iubirea vietii ei ,diferite simptome de raceala intre ei . Astfel isi creeaza singura un intreg scenariu si il arunca pe barbat in bratele unei prostituate ce se ascunde sub masca unei studente la literatura .Se creeaza situatii inedite ,ce supun personajele la incercari ale psihicului si ale inimii deopotriva.
Dragostea ramene o tema preferata de majoritatea dramaturgilor mai ales in literatura post-modernista franceza .Tema prezinta o mulitudine de aspecte ,de faze ale iubirii de care majoriatetea s-au lovit. Intalnim egoismul femeii in incercarea de-asi pastra fericirea insa in acelasi timp in intalnirea nefericirii face tot posibilul sa mai castige si nefericirea partii masculine din viata ei.
Creeaza o intrigi ce implica direct viata si intimitatea barbatului ceea ce ii arata masca rautatii ,a orgoliului,a razbunarii incercand sa-l faca responsabil pentru ca a incetat sa il mai iubeasca sau pentru ca a incetat sa o mai iubeasca.
Actorii se impun si domina scena creeand astfel o intreaga reconstituire fara a omite esentialul.
Este un spectacol ce abordeaza filozofia dragostei incercand sa o desluseaza si sa reliefeze anumite parti din ea ,o telenovela scurta ce atrage privirea continand si o doza subtila de umor ,ce ii da o nota de atractivitate si merita a fi vizonata pentru ca nu va fi dezamagitoare.
Este o abordare noua ce atrage si surprinde tot odata. Teatrul incanta sufletul si spiritualitatea.Este o dovada subtila de iubire fata de arta .
Din 22.12.2009

Vita de Vie -La gatul meu

Simteam nevoia sa ascult o melodie si am gasit-o pe aceasta. Versuri superbe care sa va incalzeasca sufletele si va dezghete mintile.
Enjoy .


Daca as fi fost eu tu....
N-ar fi fost prea greu sa fiu si eu..
Daca atunci erai a meaaaaaa...
N-ar fi fost prea greu sa fiu al tauuu...
Mana taaaa,langa a meaaa...

Daca ai fi fost tu -eu....
N-ar fi fost prea greu sa fi si tu..
Daca atunci eram al tauuu...
N-ar fi fost prea greu sa fi a meaa..
Mana ta langa a meaaa...



Daca as fi fost eu tuuu..
N-ar fi fost prea greu sa fiu si euu..
Daca atunci erai a meaaaa...
N-ar fi fost prea greu sa fiu al tau...
Mana ta langa meaaa...


Mana ta se lasa.. se lasa mangaiataa....

Parul tau...funie strans legata la gatul meu...

Ce ramane din noi? ! Din lunile noastre.. din aceea chestie a noastra?

De ce ma simt asa? De ce il vreau? Mi-a naruit sperantele. Am crezut ca am gasit in el un sprijin moral... aveam nevoie de el... sa.mi refac visele din cenusa scursa pe podeaua incaperii in care imi traiesc existenta.. pe podele prafuite ce imi ascund durerea.. ce imi ascund lacrimile... si mai presus de toate sentimentele... M-am simtit pentru prima data ... nu folosita.. ci pur si simplu luata in deradere ca fiind o "oferta" ... ca si cum ar fi fost o promotie a vietii la care eu eram premiul cel mic si neinsemnat.. Da.. am gresit. si cel mai mult am gresit crezand DIN NOU intr.o persoana de sex masculin. DE CE SA.I CREZI? cand tot ce fac e sa te amageasca sa te lase sa zaci pe aceea podea a ta ce iti va recunoaste mereu amprentele.. .. Dar cand o persoana se baga cu bocancii prafuiti de la asfaltul ei de dureri ce acum a devenit un balast de ura amestecat cu iubire cu ramasite de razbunare.. atunci ce vei face? Te vei complace in a fi invins? Vei considera ca asa a fost sa fie? De ce sa permiti cuiva sa uite de barierele impuse de bunul simt ,de intimitatea persoanala,de etica? ... De ce sa ramai zacand pe podeaua ce ti-a derulat acelasi film la nesfarsit ce ti-a reamintit visele uitate dorintele inabusite?.. ce ti.a fost confidenta ... atunci cand oricine ti-a infipt un pumnal imbibat in ura, in invidie, in rautate, in sentimente negative... ti l-a varat in inima fara sa te anunte.. fara sa ai oportunitatea sa te aperi sa poti macar simti durerea.. pentru ca n-ai simtit.o... nu ai mai simtit.o ... desi intensa... desi fiind constienta de existenta ei ...nu mai esti capabil numai ai simturile pronuntate... sunt arse cu alcoolul ce ne imbata in fiecare dimineata ne trimite in lupta de zi cu zi in viata ce ne-a furat tot ce aveam mai scump..sufletul... defapt nu ea... noi in loc sa ne aparam sufletele sa le pastram intacte .. ravnim la sufletul altuia la imaginea altuia la totul altuia.. in loc sa ne pazim ce e al nostru.. sufletul nostru pestrit... noi il prafuim si ne rafuim pentru altele .... preferam sa ne inecam cu praful ce s-a ponosit pe noi... sa ne oprim din sentimente.. sa le ignoram... sa fim indiferenti sa avem orgoliul prea mare... sa apreciem lucruri cu mult mai insignifiante.... sa ne oprim la o bariera incorecta... sa nu dorim a trece mai departe de frica.. de frica unor reactii... de frica.. dezvaluiri identitatii noastre.. a sufletului nostru.. de teama de a fi extrovertiti si de a adulmeca cu toate simturile sentimentele si viata aceasta galbuie ca o bere ce se scurge dintr-un pahar rece inghetat.. ca o clepsidra improvizata...sunt imatura.. trebuie sa ma trezesc..

Adolescenta.Maturitate.?Cheia spre viata? Cheia de a intelege .

NU!
NU ! NU ! NU! NU IMI PLACE VIATA ASTA.!
Defapt si de drept nu viata persoanele acestea ce se presupune ca ei constituie viata. Nu nu imi plac.
Nuuuuuuuu!
Ma deprima.
Ma ENERVEAZA.
Ma oftica!
Atata ipocrizie,falsitate,lasitate,rautate,cinism.Nu merita nimeni nimic.Nici eu nici tu nici celalalt!Ce suntem noi? Oameni? Corect.Un raspuns satisfacator.Acum sa detaliem .Persoane?Da.Apoi incepem a ne descrie fizic sau moral. Insa cand este adresata intrebarea "Ce esti tu?" Nu exista un raspuns concret .Am auzit de multe ori "Eu sunt eu" .Sec Foarte sec.oricum noi suntem persoane,oameni asadar se presupune ca simtitm ,gandim,avem trairi.
Se presupune doar si pe zi ce trece ma conving ca din ce in ce mai putini sunt cei care mai simt sau gandesc!
Viata ce este ea?

Este un amalgam de vise si realitati.De fiecare data cand avem o dificultate blamam viata ,insa nu ne gandim ca ea nu are nimic de a face cu noi,in sensul ca ne-a fost oferita sa o exploatam,ne ofera aer ,natura tot ce are ea mai frumos de oferit,insa noi nu stim sa valorificam. Viata este frumoasa "simpla si misto" noi o facem mizera ,o coloram in gri ,ne coloram si pe noi. uitand culorile ce ne inveseleau mintea si inconjurul.
Este frustrant sa vezi in jurul tau ipocrizie ,falsitate si delcin. Oameni sunt intr.o competitie insa nu constientizeaza ca este una imaginara cu ei insisi,nefiind constienti ca lupta pentru NIMIC unde vor sa ajunga este un punct mort. Frustrarea devine din ce in ce mai aprinsa ,mai evidenta pe zi ce trece deoarece totul este trecator ,efemer si ne vom ingropa definitiv ,ne mai avand sentimente nimic,devenind epave mergatoare astfel ajungand sa fie un declin al societatii, o degradare continua asta traim, la asta asistam.Numai stim sa ascultam vrem doar sa fim ascultati. Creeam diferente intre noi si ceilalti, nedandu-ne seama ca suntem egali si ar trebui sa ne intelegem si sa fim apropriati sa ne ascultam insa este mult mai usor sa aruncam spatele la inaintare sa ne indepartam de ceea ce nu ne convine sau sa abandonam cand ceva devine dificil. Sau poate este lipsa aceea de dorinta de a continua. Oricum ar fi . suntem lasi. suntem o comunitate de vise sfarmate
nu ne mai integram nu ne mai identificam cu noi insinele.Am devenit rai ,indiferenti ignoranti vrem numai negativ avem ganduri pozitive rareori suntem niste oameni ambulanti ne pierdem din integritate din etica din morala. Nu realizam ca astfel ne pierdem societatea. Asta ar fi sfarsitul lumii din punctul meu de vedere. Sfarsitul mintii sfarsitul sufletului. Sa nu mai existam din punct de vedere moral si psihic este cel mai grav lucru care se poate intampla in viata cuiva.

Este atat de important pentru noi sa fim primii sa fim egoisti sa traim bine sa avem de toate sa nu lipseasca nimic insa in interior ne lipsesc prea multe.

Si e greu.. e dificil . Intr-o lume in care nu esti ascultat,intr.o lume in care toata lumea pretinde sa fie ascultata intr.o lumea in care toti intorc spatele celuilalt... nu ai cum sa supravietuiesti... este o degradare psihica continua... iar asta duce la un moment dat la un sfarsit..

Da am vrut sa avem in ce crede. Si ? Avem in ce crede. Se numeste DUMNEZEU. Cine e el? Cum s.a format totul? Cum existam noi? De ce existam?Care este scopul? Sunt intrebari fara raspuns... in urma lasa un simplu ecou... ce perturba linistea orasului amortit. Da as vrea sa scap de acest oras... de aceasta soarta incerta... As vrea sa stiu ca am in ce crede in cine crede ca am pe cine acolo care m'ar asculta oricand oricum. Prietenii? Prietenii vin trec pleaca si lasa urme... familia... familia este tot ce are un om mai de pret. Insa depinde de familie de circumstante de multi factori. Prea multi. Insa eu am o familie pe care nu am stiut sa o apreciez niciodata si regret Insa regretele sunt doar de prisos in aceasta lume ce este imbacsita de probleme ,de tragedii. de regrete , de urlete de nefericire, de fericire uneori insa inca nu am reusit sa definesc termenul de "fericire" cum nici pe cel de "iubire". E mult prea complex. E mult prea greu de perceput. Da. Am vrut sa credem in ceva . Il avem. Sau ne.am imaginat ca il avem. Este EL, DUMNEZEU. Dar cine este acest "EL" pe care toti in veneram? Este de.a dreptul penibil sa vezi cu cata usurinta oameni il invoca cu cata usurinta oameni isi fac semnul crucii cu cata usurinta noi mergem in acel loc sacru.. defapt o data sacru pentru ca acum este de prisos sa il mai numim asa este jegarit este imbibat de frustrari de dorinte pentru sine dorinte materiale nicidecum sufletesti. Eu nu sunt de parere ca asa se manifesta credinta mergand cat mai des in acest loc sacru nu il denumesc pentru ca nu imi place efectiv . Suna urat. Merita mai mult.
E jenant. E jenant sa vezi peste tot credinta comercializata facandu'se valva. Defapt niciun om nu este demn sa intre acolo nu este demn sa fie denumit "preot" nu nu. Pentru ca toti gresim intr.o doza mai mare sau mai mica. Insa gresim nu suntem demni. Da exista ceva mai presus de noi ,mai puternic insa asta nu inseamna sa ne fie numele lui pe buzele noastre indiferent de circumstante in injurii in lucruri necurate nu nu se merita. Nu merita.Iar noi nu mai meritam nimic.Absolut nimic.
Suntem niste animale in jungla aceasta a vietii ce ne inghite . Defapt comparatia nu este buna. Animalele sunt nobile. Noi nici macar cu ele nu ne putem compara. Nu ne putem permite.
E bine sa fi propriul tau Dumnezeu sa fi sigur in fortele tale. Da stiu este greu. Este dificil cand tu esti dispus sa asculti sa ajuti sa vezi cum nu ai pic de recunostinta cum te lasa abandonat in faptele tale cum nu te lasa sa spui sa decizi . Fiecare individ are dreptul lui la orice. La idee, la opinie la tot. Suntem egali fratilor haide-ti sa ne acceptam si sa creeam o hora imaginara care sa ne aproprie. Degeaba. Ar fi degeaba. Totul este in zadar. Traim intr.o lume prea neagra si obscura pentru a mai putea fi luminata. Trist. Nu trebuia sa fie asa . Trebuie sa ne reabilitam sa putem face ceva sa scapam de sub acest jug creat de ani si ani sa ne eliberam . Sa fim liberi . Sa luam in brate si in suflete sentimentele lucrurile pozitive gandurile.... tot ce este frumos,sa simtim...

De ce totul pare atat de greu de inteles? Da probabil pentru ca nu sunt raspunsuri. Pentru ca intai treuie sa ratacim prin viata ca apoi sa ne putem da seama de ce ne dorim de ce vrem sa fim cu ce vrem sa ne identificam. As vrea sa pot sa.i invat si pe altii sa devina mai buni insa nu se poate trebuie o vointa mare din partea tuturor .Oamenii pe care ii credeai aproape te dezamagesc. Cei la care te asteptai cel mai putin. Daca un strain te tradeaza atunci cum nu ar face-o cineva care te cunoaste in fata caruia te.ai deschis? E normal. Ne sta in fire. Sa tradam sa barfim sa gresim sa fim egoisti sa ne mintim sa ne batjocorim sa ne mancam unii pe alti la propriu chiar la figurat nu asta are importanta. Imi doresc poate multe . Imi doresc o societate mai curata mai buna mai demna . Imi doresc sentimente bune pentru toti cei ce ma inconjoara sa nu mai fiu inconjurata de niste idioti colorati in gri ce isi port mastile pe zilele saptamanii...Vreau sa nu imi mai fie frica de sentimente profunde si puternice. As vrea sa.mi pot redeschide sufletul in fata oamenilor in fata tuturor. Insa nu pot spune cu exactitate in fata cui ar trebui cine nu m.ar dezamagi cine nu ar fi in stare sa faca asta. Insa cred ca tot va exista dezamagire mai devreme sau mai tarziu. Nu pot accepta ideea ca am trecut prin viata... am scris multe capitole.. si am trecut peste ele.. peste prietenii.. peste clipe frumoase prin fericire.. si am uitat am uitat sau am vrut sa uitam. Am trecut peste cu usurinta sau nu.. insa am trecut.. iar cand vrei sa te intorci la capitolele trecute se pune o bariera iar paginile nu mai pot fi data inapoi.. nu mai pot fi rasfoite.. prin trecut. Aud din ce in ce mai multa lumea gandindu-se la viitor la ce va fi.. insa nimeni nu a realizat ca trecutul este cel mai sigur.. este cel care nu te poate insela... oricat ar fi de dureros... de trecut... prezentul .. nici el nu e sigur.. este doar o farama de siguranta pe care ne.o creeam imaginar.Nu ma voi obisnui prea usor cu aceste dezamagiri cu trecutul inchis cu nesiguranta de zi cu zi pe care viata ne ofera.La fel si ironia pe care ne.o arunca in fata, cu care ne arata cat suntem de slabi., ca nu vrem sa facem nimic pentru noi nu vrem sa luptam cu indiferenta cu ignoranta.NU! E mult mai simplu sa te lasi lasat... sa te lasi purtat pe fundul prapastiei sa devii prada societatii.. DA E SIMPLU. E ATAT DE USOR.Nu depui efort nu depui nimic pur si simplu te lasi..
Daca noi nu vom constientiza atunci cine va putea face asta in locul nostru?
Nimeni!
ABSOLUT NIMENI!
Viata este asa cum e. Trebuie sa o acceptam sa nu o mai blamam. Trebuie sa facem schimbari la noi. La noi e problema.Am fost lasati sa ratacim in acest oras sau in orice alt coltun de pe aceasta planeta.Ne-am pierdut onoarea ,am uitat sa fim cinstiti. Ne.am lasat purtati de monotnie,aceleasi lucruri repetate la nesfarsit. Nu vrem sa schimbam nu vrem sa ne schimbam maniera de a trai NU VREM! Nu stim ce insemana notiunea de bine sau cea de rau. Am fost lasati .... sa ne facem de cap insa nu stim sa o facem. Nu stim. Ne lasam purtati in jos in loc sa urcam. Ne lasam dezamagiti ,tradati ,pradati de negativ. Am fost lasati cu frica nu stim sa scapam de ea. Prietenii.... s.au dus vin.. si ramai singur fara nimeni .Ne nastem singuri murim singuri e legea firii. Radem de noi radem ... insa nu stim ca rasul acesta nu aduce nimic bun. Nu stim sa iubim.. sa ne lasam purtati de sentimente.. nu stim ce inseamna sacrificiul din iubire.Aruncam cuvinte peste tot le aruncam.. fara sa realizam.. ca au o importanta... si nu trebuie aruncate in cosul uitarii... Am uitat cum sa traim. Sau poate ca n.am stiut sa o facem NICIODATA. Cine poate sti?!

Viata.

P.s . Voi corecta articolul nu este prelucrat. Avalansa de idei.Cred ca stiti cum este.

Cum?!!

cum? cum m-ai gasit? cum ai stiut ca am nevoie de tine? cum sa intamplat totul fara sa ne dam seama? cum de nu mi.am dat seama mai devreme ca nu sunt nimic ..... fara oameni in jurul meu? Cum de nu am realizat ca am pierdut batalia cu viata ca m.a rapus mi.a furat zambetul sau ceea ce mi-l reda pe chip?Cum as putea sa scap de zidul de sticla si sa incep din nou sa raiesc? Sa respir?Sa nu mor ... cum il sparg?Voi reusi oare? voi reusi sa inving?Poate ca da .. intr.o marti sau joi... cum sa rezist cand stiu ca buzele tale saruta acum alte buze? cum sa respir cand doar parfumul tau imi poate fi aer? cum sa nu ma gandesc cand tu apari in fiecare gand al meu? cum sa visez cand cel mai dulce vis era langa tine? cum sa adorm cand stiu ca mana ta nu ma poate mangaia? cum sa imbratisez cand stiu ca bratele tale nu ma pot cuprinde?



cum...?! cum sa soptesc cand tu nu ma mai poti aculta? cum sa zambesc daca acum sunt trista? cum sa pasesc fara indrumarea ta? cum sa primesc daca tu esti tot ce-mi trebuie? cum sa daruiesc daca tot ce aveam e la tine?



cum ai uitat? cum te-ai schimbat? cum ai plecat...? cum?sunt prea multe intrebari.. pacat ca raspunsul nu il am... pacat ca sunt undeva departe .... pacat ca viata m-a lasat fara ale ei buze moi.. fara al mei zambet... am o pauza.... in gandire.. in suflet.. e o stare de amorteala.. ce parca dureaza o vesnicie... o schimbare? poate ar fi necesara.. insa cand? acum? cand?! merita?! poate sunt doar o umbra pe pamant... bine! atunci voi ramane doar eu cu mine si umbra mea in intuneric undeva..
pana cand.. voi prinde din nou aripi si forta sa zambesc si sa traiesc.