Ce ramane din noi? ! Din lunile noastre.. din aceea chestie a noastra?

De ce ma simt asa? De ce il vreau? Mi-a naruit sperantele. Am crezut ca am gasit in el un sprijin moral... aveam nevoie de el... sa.mi refac visele din cenusa scursa pe podeaua incaperii in care imi traiesc existenta.. pe podele prafuite ce imi ascund durerea.. ce imi ascund lacrimile... si mai presus de toate sentimentele... M-am simtit pentru prima data ... nu folosita.. ci pur si simplu luata in deradere ca fiind o "oferta" ... ca si cum ar fi fost o promotie a vietii la care eu eram premiul cel mic si neinsemnat.. Da.. am gresit. si cel mai mult am gresit crezand DIN NOU intr.o persoana de sex masculin. DE CE SA.I CREZI? cand tot ce fac e sa te amageasca sa te lase sa zaci pe aceea podea a ta ce iti va recunoaste mereu amprentele.. .. Dar cand o persoana se baga cu bocancii prafuiti de la asfaltul ei de dureri ce acum a devenit un balast de ura amestecat cu iubire cu ramasite de razbunare.. atunci ce vei face? Te vei complace in a fi invins? Vei considera ca asa a fost sa fie? De ce sa permiti cuiva sa uite de barierele impuse de bunul simt ,de intimitatea persoanala,de etica? ... De ce sa ramai zacand pe podeaua ce ti-a derulat acelasi film la nesfarsit ce ti-a reamintit visele uitate dorintele inabusite?.. ce ti.a fost confidenta ... atunci cand oricine ti-a infipt un pumnal imbibat in ura, in invidie, in rautate, in sentimente negative... ti l-a varat in inima fara sa te anunte.. fara sa ai oportunitatea sa te aperi sa poti macar simti durerea.. pentru ca n-ai simtit.o... nu ai mai simtit.o ... desi intensa... desi fiind constienta de existenta ei ...nu mai esti capabil numai ai simturile pronuntate... sunt arse cu alcoolul ce ne imbata in fiecare dimineata ne trimite in lupta de zi cu zi in viata ce ne-a furat tot ce aveam mai scump..sufletul... defapt nu ea... noi in loc sa ne aparam sufletele sa le pastram intacte .. ravnim la sufletul altuia la imaginea altuia la totul altuia.. in loc sa ne pazim ce e al nostru.. sufletul nostru pestrit... noi il prafuim si ne rafuim pentru altele .... preferam sa ne inecam cu praful ce s-a ponosit pe noi... sa ne oprim din sentimente.. sa le ignoram... sa fim indiferenti sa avem orgoliul prea mare... sa apreciem lucruri cu mult mai insignifiante.... sa ne oprim la o bariera incorecta... sa nu dorim a trece mai departe de frica.. de frica unor reactii... de frica.. dezvaluiri identitatii noastre.. a sufletului nostru.. de teama de a fi extrovertiti si de a adulmeca cu toate simturile sentimentele si viata aceasta galbuie ca o bere ce se scurge dintr-un pahar rece inghetat.. ca o clepsidra improvizata...sunt imatura.. trebuie sa ma trezesc..