Memorile unei "ciudate"

Intr-o lume prea "normala" sa mai stie sa traiasca tu, singurul strain, nu poti parea decat un ciudat ...un anonim c n-are viitor..care oricat ar incerca sa aiba unul..se afunda ..in tacutul abis al omenirii...sa nu fii trist, nici singur sa te simti,pentru k si eu sunt la fel...in lumea asta rea, prea "ocupata" ...ma simt aiurea, ma simt ciudata, par o nebuna in calea lor spre "fericire"....si ei nu mai stiu k fericirea e-n lucruri simple si marunte....ei toti o cauta-n lucruri marete, pretioase si adesea....o confunda ...o confunda cu faima,bani si putere.....dar ....nu-i intereseaza k au si suflet, si inima, si viata..si de aceea le este greu sa ma priveasca simplu si normal, fara a ma cataloga drept " o ciudata" ce-n lumea lor nu vor sa o primeasca.. pe care pur si simplu o considera "o ciudata" care face lucruri inexplicabile.. dar oare de ce ar trebui sa fie explicabile.. pe-ntelesul lor.. daca eu ma simt bine asa.. si orice ar zice ei prefer sa fiu "o ciudata" stiind ca nu ma voi pierde niciodata in abisul omenirii lor.. dar ma voi mentine in aer.. atata timp cat ma vor tine aripiile.. si atata timp cat voi fi "o ciudata"[...]