Gandul imi prinde aripi iar sufletul pare a se sparge in mii de cioburi, dar lasa in urma frunze in culorile toamnei. nostalgie de primavara, huh? cine a mai auzit de aja cv? nici nu cred ca exista macar, dar o simt, curge prin mine j imi incleshteaza sentimentul care vrea sa evadeze din stransoare. il aud " hei tu, lasa-ma liber pentru ca trebuie sa traiesc prin tine". ce scena de teatru mai este si asta? de parca inima vorbeste. ce gluma ironik...de ce toate memoriile astea sunt triste? raspuns simplu: de fiecare data knd sunt trista am nevoia sa ma destainui cuiva, indiferent cui. dar macar sa fie sincer si dispus sa ma asculte. combinatie rara. pentru ca am nevoie de o sansa de neatins, de nepatruns, pentru ca am nevoie de un prieten, pentru ca am nevoie de tine...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu