Inspiratia nu m-a ajutat mai deloc in aceste zile... acum cand ploua... privesc spre geam, regasindu-ma cu picaturile trecatoare in care imi scufund lacrimile.. si ma gandesc la cei 8 ani de zile pe care i-am petrecut intr-o scoala.. o clasa.. in care nu ma regasesc.... poate ca nu m-am regasit niciodata... desi ma gandesc cu groaza la momentul despartirii.. si as vrea sa pot da uitarii acest sentiment neplacut dar, nu pot... viata e scurta si trebuie sa o traiesti si cu bune si cu rele.. desi uneori vrem sa ne ascundem sentimentele si sa uitam de ele.. nu putem.. eu nu pot sa dau uitarii 8 ani de zile... cum se zice.. e aproape o viata de om -asa cum a fost ea si cu bune si rele... desi niciodata n-am fost cu adevarat uniti... si incep sa ma urasc pentru ca probabil si eu am o parte din vina... mai mult ca sigur.. dar.. as vrea sa ... fiu din nou in clasa I si sa fiu fericita.. sa nu stiu ce e despartirea .. ce este nostalgia.... sa fiu un copil cu ganduri si sentimente bune.. fara sa stiu ce sunt sentimentele negative .. ura.... eram o fiinta pura.. si la propriu si la figurat .. acum nu mai stiu ce sunt ..probabil un simplu om.. care suferea ,gandeste si simte alaturi de ceilalti .. desi ceilalti par sa nu vada acest aspect.. si ma doare .. ma doare.. as vrea s apot striga "Nu ma mai raniti! ma doare! " dar probabil n-ar folosi la nimic.... uneori... simt k ma pierd... cand vad atata rautate... atata prostie... nu mai vreau sa fiu batjocura societatii.... vreau o alta viata .. o alta viata.. o viata noua fara ei... fara cei care timp de 8 ani ...m-au calcat in picioare si chiar daca gandesc lucruri triste stiu ca imi va fi la un moment dat apropae de toti dor... desi lor nu... si peste ani... peste multi ani... daca voi primi un salut... va fi ca un miracol al prieteniei... desi sunt mai mult ca sigura ca acest lucru nu se va intampla.. totusi 8 ani din viata mea.. au ramas... ai lor.. ai vostri... si ... nimic.. din ceea ce am facut... nu va multumi pe deplin pe nm... sper ca parerea voastra despre mine nu e una proasta.. sau ce 'mi mai pasa.. n-aveti decat.. nu ma mai intereseaza.. acum imi dau seama ca am fost mult prea buna si am inghitit multe mitocanii.. si probabil deasta .. toti "ma iau peste picior" ... nu ma mai intereseaza.. in curand va fi un alt capitol incheiat din viata mea... din cartea vietii mele[... ]
Un comentariu:
Zau daca te inteleg. Ti-am explicat de atatea ori ca nu trebuie sa dai socoteala nimanui pentru ceea ce simti, pentru ceea ce crezi, pentru ceea ce spui.
Iti spun, sau cel putin asa se vede din afara, ca nu esti batjocura societatii. Iar daca ai fost, inseamna ca i-ai lasat sa te batjocoreasca (sper ca e forma corecta).
Si ar trebuie sa mai stii ceva: ca nu are rost sa regreti ceva ce n-a avut, pana la urma, niciun rost. Lasa totul in urma, nu merita sa plangi pentru absolut nimic!
Cheer up!
Trimiteți un comentariu