Apusul nostru..

Si in apusul nostru, m’am trezit ca sunt singura. Niciodata nu fusesei, de fapt, langa mine. Ceva ne departa, legatura dintre noi se intrerupea constant, tranfsormandu’se intr’un telefon fara fir.Si totusi, mai speram ca vei ajunge sa ma vezi. Sterge’ti din minte numele meu, amintirea ca as fi existat vreodata in inima ta. Gandurile tale, sentimentele tale, se vor busi intr’un zid construit cu grija de mine. Te iubeam…


Trebuie sa plec de aici.Aceeasi melodie imi suna in cap, melodia batailor tale de inima. Cand stateam la pieptul tau, si numaram secundele pana cand inima ta va inceta sa mai bata cu atata putere…Erai emotionat, pentru ca descoperisei ca zidul e crapat. Vorbeai in clisee, si ma faceai sa zambesc. Emotionante erau si zilele mele, numarate si ordonate. Si stiam ca din momentul in care iti spusesem cuvinte magice se va schimba totul.E vorba de decizii aici. Am decis sa ma topesc si sa ma amestec cu tine..
[...]


Niciodata n’a mai ajuns sa vada rasaritul si sa zambeasca. A fost lasata sa pluteasca undeva, sus, de unde nu mai putea cobori. Si sta cocotata, si geme de durere, si indiferenta isi pune amprenta asupra ei. “Ah, ce amar e gustul lacrimilor mele…” se gandeste, in timp ce picteaza un nor. Si e plina de zgarieturi sangerande, si fuge prin padure, dansand cu fulgii,frunzele si ploaia.....dansand in gand cu el..EL!