marți, 30 martie 2010

Ramas bun.... insa niciodata adio..vei fi mereu undeva acolo.. precum marea..


E greu.. E greu sa-ti gasesti cuvintele adecvate sa exprimi ce simti atunci cand parca nici nu mai poti sa simti.. Atunci cand cineva moare e o durere inexplicabila pe care o ai in suflet.. Intodeauna am fost slaba si nu am facut fata ideii de "moarte".Unii sustin ca e un fenomen natural si firesc si doar noi oamenii il facem sa para inspaimantator. Insa eu consider ca este inspaimantator... Pe mine ma inspaimanta ma face sa nu mai vreau sa simt.. ma face sa realizez ca atarnam de un fir de ata ca niciodata nu avem siguranta zilei de maine sau a clipei urmatoare.

Asa se intampla ca Dumnezeu sau soarta.. cineva iti rapeste oamenii care iti aduceau mereu un zambet pe chip. In cateva luni am simtit cum este sa-ti rapeasca viata persoane dragi,apropriate sau mai putin apropriate.. Si ma gandeam cum este sentimentul asta pentru un parinte.. pentru o sora.. pentru cineva care te-a crescut, te-a vazut cum te inaltai zi de zi clipsa de clipa pe picioarele tale.. E dificil. Astazi ,nu am mai putut rezista si am cedat. M-am asezat in fata blocului si am simtit cum e sa treci prin momente dificile. E greu pentru un necunoscut pentru un prieten pentru un amic pentru oricine!

As vrea sa cred ca toate lacrimile de azi au fost adevarate. Si as vrea sa cred ca se vor transforma in zambete pe care zi de zi i le vom inchina LUI.
EL un coleg prieten amic cunostinta frate fiu iubit exceptional ficare l-a cunoscut in calitate de ceva.. Fiecare stie ca atunci cand EL aparea un zambet ti se nastea pe chip,fara sa vrei,involuntar...

EL= a fost si va fi mereu in sufletele noastre ,pentru mine ca un coleg si un amic ce ma facea sa zambesc in clipele in care nu o puteam face..

O sa imi lipseasca Motoarele(locatia) si orele petrecute "in mare familie " ce se strangea pe acolo...

El ,om in primul rand caruia ii placea sa traiasca viata din plin,un tanar si un baiat exceptional in viziunea multora...

Pasionat de motoare,a sfarsit insa facand ceea ce ii placea... Insa un sfarsit tragic.. pe care nimeni nu l-ar merita vreodata.

Miron Costin un suflet nevinovat rapus intr-o lume oribila ce nu mai are nimic frumos, intr-o lume ce curma vieti, intr-o lume in care haosul predomina si intuneca chiar si chipul unei persoane atat de pure si de joviale. Il intuneca pentru totdeauna..
Imaginea lui insa va fi mereu pastrata in sufletele celor care l-au cunoscut care l-au iubit ,care l-au crescut ...

Condoleante sincere familei Vigheciu.
Ati avut un baiat exceptional si il veti avea mereu in amintirea dumneavoastra.

Mai multe cuvinte nu-si au rostul.. consider ca au fost spuse prea multe deja.. mult prea multe .. insa nimic nu se va schimba... totul va ramane asa..

duminică, 7 martie 2010

Impresii... Sentimente..Simtiri.. Rupe-te de realitate! Asa mai poti sa capeti tot ce oamenii iti iau..






Sa vorbim despre ce mai inseamna astazi cultura sau arta .Ce se mai intelege din aceste cuvinte?

Eu spun cu respect fata de toata aceasta societate concluzia trasa de mine:MAI NIMIC.
De ce? Haideti sa ne punem si intrebarea "DE CE" ? Intrebare ce intotdeauna vrea un raspuns si doreste a incurca interlocutorul . Si daca totusi solicita un raspuns unde este el?!
Nu este . Din nou de ce?Pentru ca nu se poate ca o societate intreaga sa se lase indobitocita efectiv de tot felul de forme de incultura prin care se promoveaza si se scoate in evidenta doar partea viermanoasa . E inadminisibil. Cel putin in opinia mea. De ceva vreme sunt scarbita de lumea in care traim , de societatea asta care ne mananca sufletul ,ce nu ne lasa sa respiram, ne sufoca, ne mutileaza aerul facandu-l inexpirabil , ne lasa urme adanci ,ne inalatura sinapsele si nu ne dau drumul din fraie . In loc sa cautam ,sa ne dorim frumosul ne complacem intr-o mizerie surprinsa in toate formele ei si in toate domenile. Falsitate,ura ,minciuna astea sunt armele noastre in lupta cu raul.. lupta in care nu mai stim demult diferentele dintre partea pozitiva si cea negativa ci este un amalgam total din care nu se mai vede frumosul nu se mai aude, nu se mai simte nimic.
Nu v-ati saturat de orasul asta care ne mananca nervi si ne secatuieste de puteri ? De societate ?Toti am uitat sa mai zambim ,ne uitam urat... gasim pe cineva pentru orice facem gresit ,invinuim ,blamam si ne prefacem ca nu ne convine insa nu luam initiativa sa facem ceva cu adevarat.
Si nu vreau sa par absurda insa macar vorbind, macar mentionand .. batand campii pe un blog sau intr-o discutie banala intr-un mijloc de transport, poate asa aratam ca nu suntem toti indiferenti ca exista persoane ce isi doresc sa schimbe .... sa se schimbe si odata cu ei sa mai schimbe..
Am uitat sa mergem la teatru din placere.Am uitat sa citim o cartea fara sa o facem din obligatie. Am uitat sa zambim.Am uitat sa infruntam obstacolele, sa nu mai fugim. Am uitat cum e sa fim oameni. Si asta doare.
Vad o multime de persoane snoabe ce merg la teatru doar sa-si demonstreze ca pot si isi etaleaza tinutele si garderoba numeroasa . La teatru poti veni gol. E nevoie doar sa ai sufletul la tine uneori si mintea desi ai putea sa o lasi undeva la intrare. Sa nu mai gandesti sistematic macar pentru o ora ,timpul nu e important,nu se mai scurge,nu se mai tine cont de el . Sa te transpui . Sa te rupi de o realitate care te-a macinat pe parcursul unei zile. Sa inveti din nou sa fi om . Macar pentru o clipa ,o secunda. E important. Ba din contra e vital! Am fost aseara la o piesa ce m-a incarcat cu energie ,mi-a bucurat sufletul ,mi l-a imbaiat intr-un balsam protector astfel incat sa ma cheme cu cat mai multa indarjire inapoi ca un refugiu sufletesc pe care ti-l doresti cu o dorinta arzatoare de atata timp(Don Quijote). E placut sa vezi cum poti sa simti fara cuvinte. E placut sa vezi ca poti face lucruri inimaginabile cu sufletul,cu trupul... sa vezi cum ai forta interioara sa transpui tot ce ai putea relata in cuvinte cu ajutorul trupului.. pantomima este o ramura a teatrului. Eu spun ca este uitata. Desi contrar spuselor mele sala era plina.Contrar spuselor mele oamenii aplaudau..(putin cam anapoda ca sa fac o paranteza) . Oare cati din cei din aceea sala impunatoare au inteles despre cum e sa uiti de tine?Pentru o ora, pentru o zi, pentru cateva minute pentru oricat.. sa uiti de tine sa uiti de timp de cotidian de realitate.
Insa am descoperit o purificare . O cale de a ma rupe pret de cateva ore pe saptamana de lumea asta pe dos in care traim(vorba Iarinei Damian). DA am descoperit-o! Prin niste oameni deosebiti, plini de candoare in priviri si plini de dorinta de a darui de a impartasi si celorlalti. Intotdeauna am fost de parere ca teatrul ,cititul,cinematografia sunt ramuri de care te poti prinde pentru a-ti evita caderea in abisul asta vicios.
Am crezut mereu ca se poate schimba ceva. Si mereu voi considera ca se poate. Desi multi nu mai vor sa lupte ... renunta.. eu insa spun ca prin perseverenta ,prin ambitie, prin multa munca se va putea face ceva . Nimeni nu s-a nascut atotstiutor. Cine suntem noi sa ne opunem vointei divine? Misiunea noastra era sa raspandim binele in lume nu sa facem contrariul. Nimeni nu mai vrea sa asculte, nimeni nu mai are rabdare... Toti fug.. insa nu si-au dat seama ca fug de ei.. de ideile lor de.... iresponsabilitatea lor. As vrea sa ii ajut si pe altii sa redescopere ce vor sa devina, sa lupte pentru telurile si visele lor ... sa nu se complaca in mediocritate ... in absurd.. sa refuze sa fie inconjurati de idioti si jiigodii umane.. sa invatam sa ne purificam PRIN ARTA ,PRIN FRUMOS!
Si chiar daca nimanui nu ii va pasa ... mie imi va pasa.. si chiar daca am putini aliati ii am... si vreau sa multumesc familiei mele pentru sprijin si nu in ultimul rand , oamenilor minunati din teatru in special companiei ,defapt familiei PASSE PARTOUT D.P pentru ca nu au uitat sa fie oameni ,pentru ca se lupta cu vantul , se lupta, alearga si isi doresc sa schimbe ceva daca nu prin cuvinte .. pentru ca multi nu mai aud... si-au infundat urechile si canalele de comunicare cu tot felul de "ganganii din societate" daca nu asa.. macar transmitand un mesaj non-verbal catre ceilalti. Niste genii sunt pierdute in aceasta societate obscura ... e pacat.. as sta sa enumar insa o voi face sumar si va voi spune ca maestrul Dan Puric este un om ce merita nu toate cuvintele de lauda ... nu toate multumirile.. merita suflete intregi oferite pe "tava detasarii de trup" ... merita ascultare... merita ca urechile sa fie desfundate, sa auda,sa perceapa... merita ca mintea sa fie deschisa.. sa fie creativa.. Sunt oameni ce merita si pentru asta gasesc intotdeauna putere sa lupt contra vantului patimas ce ma vrea in partea intunecata ... incercand mereu sa ies la lumina.. (detest intunecimea sub toate formele ei) . Haideti sa iesim la lumina! Sa apreciem frumosul, sa apreciem iubirea sub toate formele ei.. sa apreciem pana si "firul de iarba ce se naste " si astfel ne vom aprecia pe noi insine si pe cei din jur! ARTA este scaparea! Mergeti! Capatati dorinta de a cunoaste, de a descoperi , de a invata zi de zi cu totul altceva ! Suntem extraordinari din esenta de ce sa ne batem joc? DE CE sa nu invatam sa respectam ceea ce ne-a fost dat si ceea ce suntem? E pacat...