
Nu stiu cum am pierdut atatea lucruri frumoase in viata.. cum s-au risipit... in timp... s-au risipit fara ca eu sa stiu ca mi-au fost furate... copilaria... dragostea.... imaturitatea... si mi-e dor ..mi-e dor de tot ce ma inconjura candva... dar timpul e necrutator.. nu iarta.. as vrea sa ma pot intoarce la varsta la care puteam visa... la care puteam sa ma indragostesc pentru o zi.. puteam sa ma comport imatur fara ca nimeni sa-mi fac vreun repros... mi-e dor atat de dor... de clipele in care ma jucam... si zburdam.... mmi-e dor .. atat de dor...mult prea dor...




